Trecut și prezent.

Se spune că răzbunarea e dulce. Dar nu, nu e răzbunare. E un sentiment ciudat, dulce-acrișor, o senzație de bine.
Te simți eliberat ca și cum ai fi stat inchis tot timpul ăsta, in intuneric. Acum, in fața ta vezi lumea. Lumea asa cum ți.o aminteai.
 Acum sunt in sfarșit fericită.da!și pot s.o spun tare! fara ezitare..se vede.și nu as renunța la ce am acum pt nimic in lume.
el? istorie. Chiar dacă acum incearcă să se intoarcă..nu poate sa trezească in mine decat indiferență.
L.am iertat de mult, am uitat. și nu il urăsc, doar că nu.mi mai pasă!

Gelozie.

 Gelozia se situeaza undeva intre emotie, stare de spirit si sentiment. Se naste din nesiguranta si se hraneste cu temeri. Cine sufera de aceasta "boala" e, mai intai de toate, nesigur si cu putina stima fata de propria persoana.
 Se spune ca exista trei tipuri de gelozie.
O gelozie bazata pe nesiguranta in propriile forte, o gelozie bazata pe nesiguranta in partener si o gelozie “sanatoasa”.
  Primul tip de gelozie este nefondat si extrem de bolnavicios. Nu ai incredere in tine si tinzi sa iti arunci propriile temeri asupra partenerului. Iti imaginezi ca el este mult mai bun decat tine, te subestimezi, ajungi sa crezi ca te inseala, desi nu ai nici o baza reala. Devii mai posesiva, ceri mai mult si ajungi sa il indepartezi.
  Al doilea tip de gelozie, cel fondat, este de multe ori semnul ca am ramase singure in cuplu.
  Cel de-al treilea tip este acea gelozie care te face sa nu lenevesti in relatie, ci sa cauti mereu sa o imbunatatesti, sa te implici, sa incerci sa il cuceresti si sa il recuceresti zi de zi. Este si ea bazata pe o nesiguranta, nesiguranta ca nu ai cucerit si nu ai fost cucerita pe deplin. Si este necesara, pentru ca este omenesc sa ne plictisim rapid de ceva ce avem neconditionat. 

P.S Ma tratez!

Poveste.

 Dragostea schimba multe..
 Sunt in viata o multime de momente in care spui "nu mai pot".si ai tendinta sa renunti. Trecusem printr.o perioada nu prea roz, aveam sentimentul k nimic nu are sens, k minutele mi se scurg asa fara rost, tot mai grabite, vara era aproape de sfarsit..

 22august 2010. o zi ce se anunta banala..am iesit la plimbarea obisnuita in parcul din zona, cu prietena mea. Aceleasi subiecte de discutii, aceleasi locuri, aceleasi fete cunoscute.. pana a aparut eEl. nu e povestea clasica, cu Fat Frumos pe cal alb ci Fat Frumos era "calare" pe un Aprilia Rs.
Ne cunosteam de mult..dar trecusera aproape 5 ani. 5 ani in care viata a avut alte planuri pt noi, ne.a dus pe drumuri diferite. In ziua aceea insa, drumurile noastre s.au intersectat din nou..
 S.a apropiat de mine, mi.a zambit si m.a strans in brate..Atat de natural si de firesc a parut totul.. Incepeam sa.mi fac griji pt inima mea care batea mai tare..un sentiment ciudat.
Mi.l aminteam un copil.un copil pe care candva imi placea sa.l aud strigandu.ma pe plaja sau in curtea scolii..cu care jucam carti pe balcon si basketball..care ma tinea de mana si ma prezenta ca fiind "sora mea mai mare"..
 Acum insa era diferit..nu mai era un copil..si nici sentimentele nu mai erau la fel.. poate a fost un fel de dragoste la prima (re)vedere.Nu stiu ce.a fost..

 Am trecut de atunci prin prea multe..din tot ce.am facut am aratat k distanta nu conteaza..indiferent de probleme, noi am continuat..
 Si ce daca relatia noastra e neconventionala? Si ce daca sunt unii care ne urasc? Noua ne place!
 Si pana la urma, ce e "normal" si cine decide asta? asta e deja alt subiect!nici nu ma face sa incep!! :)