Scrisul tău să fie ca rășina ce curge din brad: viață revărsată.

miercuri, 29 iunie 2011

Despre viata.

 Intr-una din zilele trecute stateam plictisita in fata pc-ului, jucam biliard.. La un moment dat eram doar la o bila distanta de a-mi depasi propriul record.. Bila mea nu a ajuns unde vroiam initial, dar dupa ce a facut un tur pe toata masa, a intrat in alt buzunar.. :)
 Asta m.a facut sa ma gandesc ca e la fel ca in viata..De multe ori mi-am dorit ceva si daca nu s-a indeplinit pe moment, mai tarziu (poate chiar atunci cand nu mai speram) a devenit realitate.. Si poate nu in forma in care mi-am dorit, dar m-a facut la fel de fericita sau poate chiar mai mult..
 Am invatat ca in viata poti intr-o zi sa pierzi, sa suferi, sa-ti pierzi speranta, iar in ziua urmatoare sa plangi de fericire. 
 Mi.am facut un fel de "set de reguli" pe care incerc sa le respect cat mai mult: trebuie sa am grija in cine am incredere, sa nu-i alung pe oamenii care mi-au fost alaturi la bine si la greu,  sa "cantaresc" fiecare lucru prin prisma avantajelor si dezavantajelor pe care mi le ofera, sa nu.mi fie frica sa iubesc si sa si arat asta. Nu spun ca asta ma fereste de esecuri, de suferinta dar macar stiu ca merita. Daca eu am suflet si sunt altii care rad de asta, ei gresesc. Mai bine sa iubesc si sa fiu ranita, decat sa nu fi iubit niciodata.. 
Mai bine sa am sufletul plin, chiar si de suferinta, decat un suflet gol si trist, ce se hraneste cu aparente. 
Foto by Andrei Zota

vineri, 24 iunie 2011

Despre greseli si consecinte.

 Se spune ca a gresi e omeneste. La fel de omenesti mi se par si regretele si suferinta. Regretul de a fi ales un drum gresit, de a fi actionat la nervi sau poate la primul impuls, sub influenta altora si tot asa..
De cele mai multe ori, mai ales atunci cand esti tanar, nu e de ajuns sa ti se spuna ca te arzi pana nu o simti pe propria piele. Abia atunci cand realizezi ca ai gresit, spui data viitoare nu mai gresesc, lectia pare invatata. Dar tu continui sa gresesti. In fata ta, a oamenilor pe care-i iubesti si uneori, din prea mult orgoliu, refuzi sa recunosti ca ai gresit. Cateodata e prea tarziu, nu te mai poti intoarce in clipa in care, constient sau nu, ai ales.
 Dincolo de greseala ramane neputinta. Suferinta. Frustrare. Ocazii ratate. Durere. Iubiri pierdute. Tacerea din tine. Lacrimi. Şi dincolo de toate, chipul strain din oglinda, împietrit în propria-i durere, care te întreabã mut De ce?.

 Suntem atat de surprinsi cand vedem greselile altora, pe care de altfel le judecam aspru, dar in acelasi timp le repetam.