Prietenie.

 Îți propun astăzi un exercițiu de imaginație..

Eu spun: "a fost lângă tine când erai fericit și se bucura sincer atunci când sufletul îți zâmbea. a fost acolo când ai căzut, când ai fost dezamăgit și ți-a șters lacrimile, spunându-ți mereu «mâine o să fie mai bine.». 

Sunt sigură că ai țintit măcar o dată în viață mult prea sus și n-ai putut ajunge singur, cred că și tu te-ai împiedicat în timp ce alergai în drumul tău spre fericire, dar a fost acolo și ți-a întins o mână, în timp ce te-ajuta să te scuturi de praf. 

Au fost și la tine nopți în care nu puteai să dormi sau te simțeai prea singur dar ai găsit mereu un adăpost în brațele lui sau în cuvinte dulci pentru că știa să pună cuvintele în locul potrivit, așa-i?"

Tu răspunde: nu-i așa că te-ai gândit la ei? 

 Așa-s prietenii!!

Despre jumătăți part 2.

  A oprit, m-a strâns tare în brațe, cam așa cum o făceam când eram copil și-mi îmbrățișam "comorile",  și mi-a spus șoptit cel mai frumos "te iubesc". A plecat de doar câteva minute, dar încă-l mai simt aici.. Hainele încă-mi miros a el și a visare! Mă macină încă o întrebare. Oare l-am găsit? Cred că da. Da. Trebuie să fie el.

  E ciudat cum semănăm. Gândim la fel, vorbim la fel, trăim la fel. Suntem ca două plusuri ale aceluiași magnet. Și totuși nu ne respingem ci ne completăm cumva. Într-un mod bizar. Pare că-l cunosc de ani. Sufletul meu îl cunoaște și-l acceptă, fără teama. Pentru că atunci când îți găsești sufletul pereche, îți găsești în același timp imaginea în oglindă a sufletului tău.

Tu crezi în suflete pereche?