Doar sfârșit de an.

  Nu mi-am dorit niciodată mai mult ca acum o mașină a timpului.. Se termină 2011 dar eu aș vrea să se repete cumva.. Oh, câte lucruri aș schimba..

  Acum înțeleg mai bine cum ai fost, ce ai fost și fiecare gest de-al tău.. Aș aprecia mult mai mult fiecare lucru pe care la momentul respectiv nu l-am trecut pe lista aia numită sec "bile albe"..Nu aș mai aștepta momentul potrivit pt a te săruta sau a-ți spune ce mult însemni pt mine, nu te-aș certa de fiecare dată când m-ai supăra, nu aș sta langă tine să visăm la viitor și doar să facem atâtea planuri, ci aș face tot ce-mi stă în putință să le transform în realitate.. Nu doar ți-aș spune mai des "te iubesc", aș și arăta-o mai des..în fiecare clipă.. 

  Dacă aș da timpul înapoi, nu ar fi nevoie să mă aștepți 3 ore pt un mesaj, pt că aș fi fost chiar lângă tine..Adică acolo unde-mi era și îmi este locul, numai că nu am știut asta.. Sau poate m-am pierdut în vorbe, în gesturi, pt un moment am lăsat temerile, orgoliul și defectele să mă domine. 

  Dar uite că nu pot.. Timpul trece și nu am cum să-l opresc sau să-l întorc..

Nu aș uita nici de prieteni..Persoanele alea dragi care au fost lângă mine pas cu pas, fără să ceară nimic în schimb dar cărora le-am dat drept mulțumire câte puțin din sufletul meu.. Și care m-au iertat când am greșit,  m-au înțeles când nici măcar eu nu știam de mine..

 Să fie anul care vine mai bun..Să învațăm din anul ăsta lecții valoroase pt următorul..

Sărbători fericite tuturor!

Rece.

  Sute de minciuni m-au făcut rece.. la fel de rece ca zăpada pe care pășesc acum. Poate sub ea se ascunde pământul plin de viață ce încă păstrează caldura Soarelui și amintirea verii, dar tot ce vezi și simți prima dată e rece. Un strat mare și alb de rece.
 Am iarnă și-n suflet.. Vreau să-mi fii tu primăvară..
 Aștept cu nerăbdare să vii, să mă strângi în brațe și să-mi spui "Pui, și pe mine mă doare."

Lecții de viață.

Era o seară superbă de decembrie.. Chiar marți, 13. 

  El și ea au hotărât după o frumoasă zi împreună să facă și o plimbare.. Mergeau ținându-se de mână, pe o stradă de obicei aglomorată și destul de lungă.. Începuseră o discuție destul de incomodă iar fata era prea ocupată și cu mult prea multe de spus așa că nu a observat când el s-a oprit și i-a spus ușor "taci și ascultă puțin." Ultimele ei cuvinte, o cascadă de reproșuri, răsunară destul de tare ținând cont de liniștea ce-i înconjura.. A sărutat-o încercând s-o oprească.Au mai rămas puțin pe loc, așteptând.

   Degeaba a încercat ea să mai găsească un moment asemănător..mașinile au început să treacă una câte una, se auzea chiar și un câine undeva în depărtare, apoi un copil ce striga fericit "mama!"

   Ușor dezamăgit i-a șoptit "Nu o să mai găsești un moment la fel.. În viață sunt unele lucruri pe care oricât le-ai căuta, oricât ai încerca să le faci la fel, nu se mai poate.. Sunt chestii care lasă urme.."

În drumul ce le-a mai rămas până acasă cuvintele lui îi se repetau în gând, iar și iar, și cu fiecare secundă căpătau alte și alte înțelesuri.. Știa cât i-a greșit..și știa că el avea s-o ierte în timp, dar n-o să uite..

Despre dragoste dar altfel.

  Ciudată treaba asta cu relațiile.. Stau și mă gândesc uneori că a începe o relație și a lasa pe cineva să devină mai important ca tine e ca și cum ai aprinde un băț de chibrit, e posibil să te arzi la degete după o perioadă.. Desigur, poți fi încăpățânat și chiar dacă te doare să nu dai drumul bățului, să-l lași să ardă pâne devine tot cenușă.. Abia când e jos sau într-o scrumieră realizezi că, chiar dacă a ars cu o flacără puternică ce te-a fascinat o vreme, s-a dus. Nu e pasăre Phoenix să reînvie din cenușă.. Norocul nostru că  un chibrit are mai multe bețe. :)

  Iubirea e ca și când îți iei o mașină in leasing sau un credit bancar. Vrei ceva ce îți lipsește, îți pui suflet, sentimente, întreaga ființă garanție.. Ești fericit când ai în sfârșit ce ți-ai dorit, încerci să te bucuri cât mai mult de existența lui în viața ta de altfel goală.. Dar ce faci dacă pe drum, se-ntâmplă un accident? Banii nu i-ai investit corect sau s-au terminat, ai pierdut controlul volanului, mașina a luat-o razna și s-a lovit de un copac?
Rata lunară o plătești în continuare..pentru că băncii nu-i pasă de problemele tale.
 Poți face o refinanțare, găsind ceva mai bun la o altă bancă..să te ajute să scapi de datoria pe care ți-ai asumat-o cu 1 an, 3 ani, 6 ani..30 de ani în urmă. Dar gândește-te..asta nu-ți va aduce decât alte datorii. La un moment dat vor fi așa de multe încât te vei trezi secat de putere, de resurse, nu mai ai nimic de dat..

Lipsuri

• Pentru prieteni, numai bine..
  Poate tu ai o viata fericita, cu oameni de incredere..

  la mine mai sunt mici lipsuri.. se mai gaseste cate ceva sa.mi scurteze clipele sau zilele de fericire. de fapt, nici nu.mi doresc fericire.. imi doresc implinire sufleteasca si multumire..la fericire e cam greu sa ajungi.. am ajuns si eu la conluzia asta..
• • Numai ca mi.a luat ceva mai mult timp sa ma trezesc. I

    nca eram prinsa in inocenta adolescentei..inca mai credeam in oameni buni, in prietenie si iubire adevarata.. am pierdut la fiecare din capitolele astea, dar am lectii valoroase pe care le pastrez pt viitor..

Schimbari.

Stii cum se spune "when you're halfway up, you're always halfway down". Al dracu' de adevarat.

Am o parte din ce mi'am dorit. Dar degeaba daca n'am cu cine sa'mi impartasesc bucuria.

 E atat de goala camera aceea.. Inca astept sa ma trezesc dimineata si sa vad un cap blondut in patul de langa al meu. Inca astept sa primesc mesaj "hai mai repede. mor de foame dar te astept.".. Nu mai am cu cine vota in fiecare seara daca maine mergem sau nu la cursuri.. Nu mai am cu cine sa ma bat cu apa sau sa dezghet frigiderul. 

Poate pt altii n'au sens, dar pt mine asta insemna fericire. Liniste sufleteasca. Siguranta ca am un prieten la bine, la rau..

E aiurea s'o iei de la capat.. Dar stiu sigur ca nimeni, niciodata nu'ti va lua locul!

Scrisoare către foste iubiri.

Fostele iubiri sunt..simple amintiri.

Stau strânse intr'un album, un loc secret, departe de privirea curioşilor, ascuns intruşilor( eu il numesc "Cimitirul fostelor iubiri").

Vei purta mereu în suflet clipele ce cândva au adus in inima ta atâtea speranţe! Poate le vei regreta, poate doar le vei purta cu tine. Azi nu dau nume, nu deschid răni vechi. 

 Trecutul este ceea ce îţi aminteşti, îţi imaginezi că îţi aminteşti, te convingi că îţi aminteşti sau te prefaci că îţi aminteşti. Asta se intamplă atunci când decizi să trăiesti in trecut..să te hranesti cu amintiri..să speri că poate intr.o zi totul va reveni la "normal".. Ajungi la un moment dat când te trezeşti la realitate şi vezi că de fapt lucrurile nu sunt cum credeai.. 

Ce nu aţi inteles voi, dragele mele, e ca in viaţa lui aţi fost un capitol.. eu sunt întreaga carte. :)

Parerea mea.

A trecut destul timp..Poate prea mult. Stiu, acum iti doresti sa te intorci. Dar priveste putin in jurul tau..Chiar nu vezi ca locul tau nu mai e de mult aici?

Ai avut sansa ta. Eram doar o copila speriata, indragostita pt. prima data, acceptam chiar si lucrurile care ma raneau crezand ca o fac in numele iubirii si ca toti avem defecte, zile mai proaste, iar ale tale devenisera prea evidente, prea dese, mult prea multe pt. un suflet secat de puteri.. 

Da, e urat sa pierzi. Si tu nu stii sa pierzi. Imi amintesc cum spuneai "poate ar trebui sa treci peste, sa'ti vezi de viata ta".. Multumesc. A fost cel mai bun sfat primit atunci. 

Priveste'ma acum. Sunt o femeie implinita, fericita, puternica, iubita si apreciata. Am devenit exact ce nu credeai vreodata ca o sa fiu..

Despre viata.

 Intr-una din zilele trecute stateam plictisita in fata pc-ului, jucam biliard.. La un moment dat eram doar la o bila distanta de a-mi depasi propriul record.. Bila mea nu a ajuns unde vroiam initial, dar dupa ce a facut un tur pe toata masa, a intrat in alt buzunar.. :)

 Asta m.a facut sa ma gandesc ca e la fel ca in viata..De multe ori mi-am dorit ceva si daca nu s-a indeplinit pe moment, mai tarziu (poate chiar atunci cand nu mai speram) a devenit realitate.. Si poate nu in forma in care mi-am dorit, dar m-a facut la fel de fericita sau poate chiar mai mult..

 Am invatat ca in viata poti intr-o zi sa pierzi, sa suferi, sa-ti pierzi speranta, iar in ziua urmatoare sa plangi de fericire. 

 Mi.am facut un fel de "set de reguli" pe care incerc sa le respect cat mai mult: trebuie sa am grija in cine am incredere, sa nu-i alung pe oamenii care mi-au fost alaturi la bine si la greu,  sa "cantaresc" fiecare lucru prin prisma avantajelor si dezavantajelor pe care mi le ofera, sa nu.mi fie frica sa iubesc si sa si arat asta. Nu spun ca asta ma fereste de esecuri, de suferinta dar macar stiu ca merita. Daca eu am suflet si sunt altii care rad de asta, ei gresesc. Mai bine sa iubesc si sa fiu ranita, decat sa nu fi iubit niciodata.. 

Mai bine sa am sufletul plin, chiar si de suferinta, decat un suflet gol si trist, ce se hraneste cu aparente. 

Foto by Andrei Zota

Despre greseli si consecinte.

 Se spune ca a gresi e omeneste. La fel de omenesti mi se par si regretele si suferinta. Regretul de a fi ales un drum gresit, de a fi actionat la nervi sau poate la primul impuls, sub influenta altora si tot asa..

De cele mai multe ori, mai ales atunci cand esti tanar, nu e de ajuns sa ti se spuna ca te arzi pana nu o simti pe propria piele. Abia atunci cand realizezi ca ai gresit, spui data viitoare nu mai gresesc, lectia pare invatata. Dar tu continui sa gresesti. In fata ta, a oamenilor pe care-i iubesti si uneori, din prea mult orgoliu, refuzi sa recunosti ca ai gresit. Cateodata e prea tarziu, nu te mai poti intoarce in clipa in care, constient sau nu, ai ales.

 Dincolo de greseala ramane neputinta. Suferinta. Frustrare. Ocazii ratate. Durere. Iubiri pierdute. Tacerea din tine. Lacrimi. Şi dincolo de toate, chipul strain din oglinda, împietrit în propria-i durere, care te întreabã mut De ce?.

 Suntem atat de surprinsi cand vedem greselile altora, pe care de altfel le judecam aspru, dar in acelasi timp le repetam.

Singurătate.

Ai simțit vreodată că, deși in jurul tău sunt o mulțime de oameni, ești singur? E o stare permanentă de teamă.

Ai familia, prietenii, persoana iubită lângă tine; totuși nu e de ajuns. Când ești cu ei, in aparență totul e bine dar in adâncul tău ești gol, mort. In nopțile reci si lungi, când nu iți poți gasi somnul, pline de melancolie, ești singur. Simți că toată omenirea ți-a intors spatele iar momentele fericite trăite peste zi cu familia și prietenii nu ți se mai par așa de fericite. Sub ele ghicești disperarea, incercarea de a uita ca ești singur.

Așa că golul din tine și nesiguranța vor crește pe zi ce trece, iar fericirea celor din jurul tău se va transforma pe rând in invidie și ură, alternând cu scurtele momente de nepăsare și amorțeală sufletească.

Nu vom recunoaste decât in fața noastră că suntem singuri. Uneori am preferat

chiar eu sa mi-o ascund. Stiu doar ca am multă dragoste de oferit, stiu că pot sa fac oamenii să iubească, să zambească, să se trezeasca dimineața și să priveasca lumea cu o liniste anume, știu că oamenii au nevoie să fie alaturi unii de alții și să se susțină.

• Nu căutați perfecțiunea pentru că nu există.Iar dacă prin absurd ar exista și ati gasit-o, să stiți că la randul ei, perfecțiunea caută perfecțiunea, in niciun caz pe voi.

Ice cream.

Mă gândeam azi că in fiecare vară am câte o mică obsesie..
A fost 2006 cu plimbările pe munte și alpinismul care mergeau de minune cu inghețata de vanilie cu fulgi de ciocolată.. 
2007 Canon.ul, care era indrăgostit de piscoturile din Tiramisu și de inghețată, asa că le-am combinat.

2008 Nestea de lămâie și inghețată la cornet cu kiwi.
2009 Top gun cu fructe de pădure.
2010 Inghețată de pepene galben combinată cu  porția zilnică de inot/plimbare cu barca.
2011 cred că anul ăsta e inghețata Rom autentic!

• I scream, you scream, we all scream ..

Invitatie

Astazi te invit la o cafea..Asa, k intre prieteni.
Am multe sa-ti povestesc. Oare ai rabdare sa m-asculti?
A fost un weekend lung..primul fara el. Am trecut de la dezamagire la nervi..de la dor la acceptare..de la a-mi plange de mila la a fi eu. Da, eu! Puternica, cu zambetul pe buze, ambitioasa, plina de incredere si speranta.
Se va intoarce, stiu..Imi spunea aseara cat ii lipsesc, si Doamne, as fi dat orice sa-i pot spune acelasi lucru!Am preferat sa tac. Poate-am fost rece..Poate a durut.. Acum regret..pt k da, mi.e foarte dor.
Astazi daca as putea,  nu mi.ar pasa..
Poate n.are sens, dar hei! e doar in mintea mea..

zeno.

"regret k fericirea mea se  bazeaza pe nefericirea altora".
rectific. n.a fost vina mea!
aaa..si da: o urasc!nu pt k a fost in viata lui.nu!
o urasc pt k l.a facut sa sufere.
dar imi si place. mi.a dat sansa sa fiu tot ce n.a fost ea!:)

Despre jumătăti.

Cred ca e in natura noastra, a oamenilor,  ideea ca undeva acolo in lume pt fiecare dintre noi exista o jumatate, un suflet pereche.
Uneori regasirea sufletului pereche e dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort supraomenesc. Intalnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic in viata. De regula, intalnirea cu sufletul pereche ne schimba viata, viziunea asupra vietii, parerea despre noi insine, modul de a intelege destinul, ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne dea un sfat, sa ne atraga atentia asupra unui pericol, sa ne ocroteasca intr-un moment-cheie, sa ne deschida calea spre fericire sau implinire. Insa nu toti suntem la fel de norocosi!
Pana la aceasta intalnire insa, viata ne pune la tot felul de incercari.. 
Avantajele sunt ca atunci cand in sfarsit l.ai intalnit pe cel pe care l.ai asteptat toata viata iti va fi mai usor sa.l recunosti (facand o comparatie cu trecutul) si ai/ar trebui sa ai o multime de lectii invatate. 
Dezavantaje? Desi stii, simti si iti demonstreaza ca EL nu este un barbat obisnuit, ca este unic ai tendinta sa te porti cu EL dupa niste "reguli generale", poate din obisnuinta, poate pt k inca nu stii cum.. 
pana la urma, EL e prima exceptie, asa k lucrurile astea se invata pe parcurs!:)

Trecut și prezent.

Se spune că răzbunarea e dulce. Dar nu, nu e răzbunare. E un sentiment ciudat, dulce-acrișor, o senzație de bine.
Te simți eliberat ca și cum ai fi stat inchis tot timpul ăsta, in intuneric. Acum, in fața ta vezi lumea. Lumea asa cum ți.o aminteai.
 Acum sunt in sfarșit fericită.da!și pot s.o spun tare! fara ezitare..se vede.și nu as renunța la ce am acum pt nimic in lume.
el? istorie. Chiar dacă acum incearcă să se intoarcă..nu poate sa trezească in mine decat indiferență.
L.am iertat de mult, am uitat. și nu il urăsc, doar că nu.mi mai pasă!

Gelozie.

 Gelozia se situeaza undeva intre emotie, stare de spirit si sentiment. Se naste din nesiguranta si se hraneste cu temeri. Cine sufera de aceasta "boala" e, mai intai de toate, nesigur si cu putina stima fata de propria persoana.
 Se spune ca exista trei tipuri de gelozie.
O gelozie bazata pe nesiguranta in propriile forte, o gelozie bazata pe nesiguranta in partener si o gelozie “sanatoasa”.
  Primul tip de gelozie este nefondat si extrem de bolnavicios. Nu ai incredere in tine si tinzi sa iti arunci propriile temeri asupra partenerului. Iti imaginezi ca el este mult mai bun decat tine, te subestimezi, ajungi sa crezi ca te inseala, desi nu ai nici o baza reala. Devii mai posesiva, ceri mai mult si ajungi sa il indepartezi.
  Al doilea tip de gelozie, cel fondat, este de multe ori semnul ca am ramase singure in cuplu.
  Cel de-al treilea tip este acea gelozie care te face sa nu lenevesti in relatie, ci sa cauti mereu sa o imbunatatesti, sa te implici, sa incerci sa il cuceresti si sa il recuceresti zi de zi. Este si ea bazata pe o nesiguranta, nesiguranta ca nu ai cucerit si nu ai fost cucerita pe deplin. Si este necesara, pentru ca este omenesc sa ne plictisim rapid de ceva ce avem neconditionat. 

P.S Ma tratez!

Poveste.

 Dragostea schimba multe..
 Sunt in viata o multime de momente in care spui "nu mai pot".si ai tendinta sa renunti. Trecusem printr.o perioada nu prea roz, aveam sentimentul k nimic nu are sens, k minutele mi se scurg asa fara rost, tot mai grabite, vara era aproape de sfarsit..

 22august 2010. o zi ce se anunta banala..am iesit la plimbarea obisnuita in parcul din zona, cu prietena mea. Aceleasi subiecte de discutii, aceleasi locuri, aceleasi fete cunoscute.. pana a aparut eEl. nu e povestea clasica, cu Fat Frumos pe cal alb ci Fat Frumos era "calare" pe un Aprilia Rs.
Ne cunosteam de mult..dar trecusera aproape 5 ani. 5 ani in care viata a avut alte planuri pt noi, ne.a dus pe drumuri diferite. In ziua aceea insa, drumurile noastre s.au intersectat din nou..
 S.a apropiat de mine, mi.a zambit si m.a strans in brate..Atat de natural si de firesc a parut totul.. Incepeam sa.mi fac griji pt inima mea care batea mai tare..un sentiment ciudat.
Mi.l aminteam un copil.un copil pe care candva imi placea sa.l aud strigandu.ma pe plaja sau in curtea scolii..cu care jucam carti pe balcon si basketball..care ma tinea de mana si ma prezenta ca fiind "sora mea mai mare"..
 Acum insa era diferit..nu mai era un copil..si nici sentimentele nu mai erau la fel.. poate a fost un fel de dragoste la prima (re)vedere.Nu stiu ce.a fost..

 Am trecut de atunci prin prea multe..din tot ce.am facut am aratat k distanta nu conteaza..indiferent de probleme, noi am continuat..
 Si ce daca relatia noastra e neconventionala? Si ce daca sunt unii care ne urasc? Noua ne place!
 Si pana la urma, ce e "normal" si cine decide asta? asta e deja alt subiect!nici nu ma face sa incep!! :)