Despre iertare.

 Încep frumos, cu un "Hristos a înviat!", fiind în prejma sărbătorilor. M-am gândit, pentru că tot se vorbește în perioada asta de iertare, de cum ar trebui să fim mai buni, mai uniți și să încercăm la rândul nostru să nu greșim (eu aș spune că e totuși un ideal puțin cam nerealist..aș reformula în "să încercăm să greșim cât mai puțin") să-mi exprim propria părere.

 Eu încerc și vreau să iert. Nu pentru că sunt slabă, ci pentru că sunt destul de puternică să știu că oamenii fac greșeli! Pentru că oricine merită o a doua șansă (dar nu și a treia, a patra, etc.!!). Pentru că de cele mai multe ori, scopul lor nu coincide cu cine aș vrea eu să fiu, ce cred eu că ar trebui să fiu sau ce sunt. 

  Am încetat (sau cel puțin am încercat) să răspund unor răutăți sau provocări, pentru că roata se întoarce oricum, și fără ajutorul meu.. Eu poate aș acționa la nervi și la rândul meu m-aș transforma, orbită de lumea lor, tocmai în ceea ce blamez.

  

Mi-am făcut o "listă neagră" cu oameni care mi-au greșit, care m-au dezamăgit în ultimul timp. La prima vedere, pare destul de lungă. Alături, am încercat să înțeleg motivul sau calea care-a favorizat fiecare dezamăgire în parte. În unele cazuri, e posibil să fi "ajutat" și eu. Unii m-au mințit frumos pentru că au considerat că adevărul doare, unii nu au știut sau nu au avut destulă răbdare să mă cunoască suficient așa că nu mi-au oferit ce și cum am vrut unele lucruri, alții au făcut-o intenționat, știindu-mi slăbiciunile și lovind mai tare exact acolo!

  Bineînțeles, am greșit și eu. De cele mai multe ori fără să realizez. Am învățat însă un lucru important: fiecare părere de rău are trei părți esențiale: să recunoști și să-ți recunoști că ai greșit, să îți asumi greșeala și să incerci să o repari. Adesea oamenii uită de ultima parte, care după părerea mea, este esențială deoarece faptele sunt mai importante decât cuvintele!

Iertarea nu va schimba trecutul, dar are rostul ei. Îți schimbă viitorul:)

Timpul.

Mă gândesc de multe ori la cât de repede se scurge timpul și la cum ne schimbă sau ne schimbăm în timpul procesului ăsta.. Se spune că ar trebui să învățăm din greșelile altora pentru că nu vom avea timp să le facem noi pe toate.. Cred că e adevărat. Dar oare ne scutește de suferințe, eșecuri, ne oferă posibilitatea de a ajunge mai repede sau doar pe alt drum la ceea ce ne dorim defapt? 

  Odată cu trecerea timpului ar trebui să te maturizezi, să te gândești mai des la viitor, la casă, sănătate, la problemele și provocările pe care le aduce fiecare vârstă, sau mai bine spus etapă din viața ta.. Parcă începi să-ți pierzi din inocență, din încrederea pe care o aveai în oameni doar pentru că ajungi să-i cunoști mai bine și odată cu asta să fii dezamăgit mai des..Parcă dragostea\iubirea are alt "gust", alt sens, o despărțire doare mai puțin, nu mai simți că e sfârșitul lumii(așa cum o făceai la 15-16-17 ani) ci o iei ca pe un alt capitol al poveștii tale, un drum ajuns la sfârșit, și după cum bine știi, orice sfârșit reprezintă un nou început.. 

  Încearcă să păstrezi în suflet doar ce-a fost frumos, clipele în care ai fost cu adevărat fericit, clipele în care ai râs chiar și cu sufletul..Pe restul, cele rele, păstrează-le ca pe lecții sau obstacole pe care le-ai întâlnit în calea ta spre mai bine și peste care ai trecut. Gândește-te la asta când ți-e greu și-ți veo aminti și-ți vei demonstra treptat că și cât de puternic ești..