Despre prejudecăți.

 Mă lovesc în fiecare zi de oameni și prejudecățile lor. 

Mă întreb, de ce există?

 Oare toate aceste idei preconcepute se nasc din frica de a nu reuși în viață, din frica de a dezvolta o educație proprie și de aceea se apelează la ideile fixe pe care toată lumea le are și sunt cel mai ușor de aplicat? Ceea ce e cel mai trist e că fiecare generație va prelua aceste prejudecăți și va crește cu ele.

În zilele noastre, cel puțin în rândul tinerilor, cele mai elocvente exemple ar fi cele legate de anumite filme, cărți, genuri muzicale, artiști, evident combinate cu o cantitate mare din "spiritul de turmă".

 Citeam într-o lucrare a prof. Gheorghe Ceaușu, U.N.A.T.C Buc că "prejudecățile au o rezistență la schimbări, o rigiditate inerțială fixată prin repetare, astfel încât cei care li se supun automat nu le resimt ca pe un zid și din această pricină nu sunt deschiși la dialog, au certitudini și sunt suficienți. În acest din urmp caz, ele s-au transformat în obișnuințe care la rândul lor sunt argumente pentru o conduită normală."

 Spiritele libere sunt cei care gândesc în afara acestui "glob de cristal", astfel decât ne așteptăm de la ei judecând pe baza originii lui și mediului în care trăiesc. Ei sunt excepțiile iar cei care se supun la fiecare pas prejudecăților reprezintă regula, de fapt, aș spune, banalitatea. Nu vreți să încercăm să fim toți spirite libere? Poate putem schimba în vreun fel societatea, lumea în care trăim pentru că dacă vrei să schimbi ceva, începe cu tine. Nu poți pretinde de la alții ceva ce tu însuți nu ești în stare sau refuzi să oferi.

 Așa că taci și așteaptă să cunoști pe cineva înainte de a-ți face iluzii și păreri, așteaptă și ascultă să înveți să vorbești, uneori trebuie să taci să înțelegi ce să faci. Știu, e greu.. nici eu nu sunt adepta "taci și așteaptă", dar în cazul de față se justifică.