Regrete.

Eu refuz să aștept ca inima să mi se oprească sau creierul să nu-mi mai funcționeze. Eu "nu sunt un corp însuflețit ci sunt un suflet încorporat".  Tot ce a rămas este ambalajul.

Știți viermii ăia mici, scârboși și urât mirositori care descompun cadavre? Ai mei se numesc simplu "regrete".

Regret că poate pe unii i-am dezamăgit, regret că am mințit, am fost rece cu oameni care poate-mi vroiau binele dar am fost prea oarbă să văd asta și i-am îndepărtat, regret că am dat o a doua sau a n șansă unor oameni care nu meritau iar pe alții i-am privat de acest privilegiu..Regret că nu am fost mereu așa cum și-au dorit părinții mei..Regret că unele relații s-au stins cu timpul..Regret că nu am fost mereu lângă cea mai bună prietenă a mea când avea nevoie de mine. Regret secunda în care m-am gândit că poate mi-ar fi mai bine fără el.

Nu regret însă că am iubit, chiar dacă prețul pe care l-am plătit a fost uneori unul mult prea mare.

Mi-am găsit cumva puterea de a merge mai departe, m-am încăpățânat să nu renunț la ce-mi doream chiar dacă părea imposibil și răbdarea mi-a fost răsplătită, ba chiar am primit și bonus!:)