Apus.

Imi place sa privesc in fiecare seara de aici, de la fereastra mea apusul. 

Ai crede ca te-ai plictisi sa vezi mereu acelasi soare, acelasi loc, aceleasi blocuri, aceleasi strazi.. Dar e mereu altfel. Ieri, de exemplu, a fost cer senin. Soarele a venit cuminte si s-a ascuns dupa munte. Inainte s-a jucat putin cu copiii din parc, printre copaci si pe blocurile portocalii si albe, in buclele mele roscate, i-a facut sa zambeasca pe cei ce se intorceau obositi de la serviciu..

Azi sunt nori. Multi. Mi-au rapit soarele. Si ma-ntreb, oare mi-au citit sufletul? Si daca au facut-o, nu stiau ca am nevoie de el? Dar chiar si asa, eu stiu ca e acolo. O sa-mi amintesc de cum a fost ieri. Cald, copilaros, al meu. Si-l astept sa vina maine.. 

Oare maine ce-mi aduce?